Apa si caracteristicile ei (apa de acvariu)

http://www.acvaristica.forumgratuit.ro/

Apa

Parametrii cei mai importanti ale apei de acvariu sunt:

temperatura (in ºC)

pH-ul ( pH<7 – apa acida; pH>7 – apa bazica)

duritatea (masoara cantitatea de saruri din apa)

Apa de ploaie si zapada este saraca in saruri, insa bogata in dioxid de carbon, contine urme de nitriti proveniti in urma descarcarilor electrice si este incarcata cu praf, reactia este acida intre 3.5 si 5.5 pH.

Apa de izvor si de parau de munte este deosebit de limpede, saraca in saruri minerale (exceptie apele din zonele saline sau calcaroase). Are o culoare slab galbuie si nu este intotdeauna perfect curata. Este saraca in oxigen îmbogatindu-se pe parcursul paraului, reactia apei fiind intre 6.5 si 7. Temperatura apelor subterane variaza intre 4 si 14 grade celsius.

Apa de rau este limpede in regiunea montana, crescandu-i turbiditatea dealungul traseului strabatut. Contine cantitati variabile de substante organice si anorganice. Este bogat oxigenata.

Apa de lac este de culoare verde galbuie, usor tulbure si bogata in substante nutritive pentru plante. Este bogat oxigenata la suprafata si hipoxica (slab oxigenata) la fundul baltii. pH-ul variaza intre 7 si 8.

Apa lacurilor montane (oligotrofe) are culoare verde-albastra este extrem de curata si limpede, nu contine detritus, substante nutritive. Este slab populata de plancton si fauna insa foarte bogata in oxigen. pH-ul este de la 6.5 pana la 7.

Apa lacurilor sarate are densitate mare, culoare verde, fiind limpede, pH-ul fiind intre 8 si 8.5. Concentratiile substantelor anorganice variaza astfel: NaCl 5-25g/l, sulfati 5-14 g/l, Ca 0.1-0.5 g/l, bicarbonati, iod etc.

Apele mlastinoase sunt acide ( cyprinodontidae!), contin substante humice, nu sunt potabile si nici productive piscicol.

pH-ul apei

Notiunea de pH a fost introdusa de catra Sorensen in laboratoarele de testare a solurilor. Ulterior sau reamarcat aspecte imoprtante legate de corelarea viabilitatii si aspectelor reproductive a pestilor legate de aspectele echilibrului acido-bazic al apei.

Pentru ca acesta sa nu fie puternic afectat este recomandat inlocuirea partiala a apei la perioade regulate de timp ( intre 1/5 si 1/3 din volumul apei), intervalele fiind de la 2/saptamana pana la odata la 15 zile in functie de asociatia de pesti si plante ce traieste in mediul respectiv.

Motivele necesitatii schimbului de apa ar fi urmatoarele: in urma respiratiei pestilor cat si datorita aparitiei materiilor fecale se produc in permanenta cantitati noi de dioxid de carbon care duce automat la cresterea pH-ului apei. Excedentul de dioxid de carbon produce atat modificari comportamentale datorate greutatii in repiratie cat si a iritabilitatii pielii. In urma acestor fapte pestiii devin mai vulnerabili atacurilor bacteriene si celor cauzate de ciuperci.

Pentru masurarea ph-ului este preferabla utilizarea pH-metrelor electronice, aparute deja si pentru buzunarele acvaristilor experimentati.

O alta varianta mai frecvent utilizata in scopul stabilirii pH ului sunt indicatoarele de pH ce utilizeaza diverse hartii impregnate cu indicatori. Pe ambalajul acestora se afla o diagrama ce indica valorile variabile de pH corelate cu diverse nuante. Acest mod de determinare a pH-ului este de o relativa valoare nefiind necesara decatin cazul unor probleme grave ce pot aparea in acvariu.

Modificarea valorii pH-ului se poate realiza pe diverse cai. Astfel daca dorim o acidulare a apei ( scadere a valorii pH-lui ) atunci este recomandabila utilizarea turbei care are atat efecte de aducere la valorii sanatoase majoritatii pestilor cat si efecte antibacteriene. Alternativa artificiala este utilizarea taninului , saua altor extracte ce pot fi gasite in magazinele de specialitate. Apele puternic acide, adica cele cu valori sub 6 sunt necesare doar la anumte specii de pesti si mai ales in momentele de reproducere ale acestora (neoni si cyprinodontidae). Totodatain mod mai “brutal” pot fi utilizate acidul citric (sare de lamaie) si otetul cu conditia sa fie extrem de prudentamanipularea acestor substante.

Pentru a creste ph-ul este necesara utilizarea bicarbonatului de sodiu… ea avand valoare cu precadere la speciile ce necesita pH peste valoarea de 8.

Duritatea apei

Duritatea temporara este cea care prezinta aspecte importante in acvaristica, notiunea fiind prectica doar in acvariile cu apa dulce. Ea reprezinta o unitate de masurea pentru carbonatii si bicarbonatii de calciu si magneziu.

Apa din punct de vedere a duritatii poate este clasificata in 3 grupe mari:

0-4 dGH apa moale

5-11 dGH apa moderata

12 > dGH apa dura

Duritate apei in acvariu se modifica in timp deoarece substratul reactioneaza cu apa.

Tips : Nu utilizati corali in acvariile de apa dulce deoarece in timp interactioneaza si cresc puternic duritatea.

Preferati in amenajare rocile bazaltice si granitice aceste a nu aduc modificari ale chimismului apei deoarece sunt inerte chimic.

Exista numeroase specii de pesti care necesita o apa dura ( Labeo, si majoritatea cichlidelor africane si a cichlasomelor).

De asemenea exista specii care necesita insa o apa extrem de moale (ramirezi, neoni, discus).

Si nu in ultimul rand nu uitati de pestii de apa salcie! Acestia necesita adaus de apa sarata (tetraodon, mollienisia, tilapia).

Valorile de duritate a apei se pot afla utilizand kituri frecvente in magazinele specializate.

Este recomandabila testarea cel putin odata la 2 saptamani a duritatiitemporare a apei.

Pentru unele specii de pesti este foarte indicata folosirea sarii ( 1 lingura la 10 litrii de apa). Este in schimb indicata doar sarea macra ( bruta - de salina sau obtinuta din mare ) - nu si cea de bucatarie care este iodata, aceasta fiind o adevarata "otrava" pentru pesti.

Multi acvaristi folosesc pentru a scadea pH-ul apei in acvariu turba. Totodata ea este folosita si la reproducerea diverselor specii de pesti ale caror icre sunt atacate des de mucegai.

Controllerele – sunt instrumente electronice care, dupa cum le spune si numele, monitorizeaza si intervin acolo unde este cazul. Aici putem mentiona ph controllerul care gestioneaza aditia de CO2 in bazin prin mentinerea Ph-ului la nivelul dorit, controllerul de temperatura ce poate gestiona incalzitorul de substrat sau chillerul, light controllerul ce controleaza aprinderea si stingerea secventiala a luminilor in acvariu( poate fi inlocuit la nevoie printr-o priza programabila digital). De asemenea, exista si posibilitatea cuplarii acvariului la controllere ce introduc fertilizanti in bazin.

Sterilizatorul UV - are rolul de a distruge microorganismele nedorite in bazin, precum si sporii de alge. In cazul bazinelor care folosesc sterilizatoare UV s-a constatat scaderea ratei de imbolnaviri ale pestilor si diminuarea algelor. Ca un efect al folosirii acestuia se va obtine o apa mai clara.

Contrar opiniei unor acvaristi sterilizatorul UV nu distruge bacteriile benefice deoarece coloniile de bacterii adera la suprafete precum un lipici.

Osmoza inversa – in unele cazuri necesitatile plantelor si pestilor nu se potrivesc cu ceea ce ofera apa din zona respectiva si este necesara modificarea parametrilor apei. Prin osmozare se indeparteaza toate substantele din apa aceasta ramanand pura. O apa cu o asemenea puritate nu este benefica acvariului si de aceea se foloseste in amestec cu apa de la retea sau se prepara conform nevoilor.
 
  Majoritatea solutiilor indicator folosite in testerele de pH sunt de culoare verde la valori ale pHului intre 6 si 7, albastre peste 7 si galbene sub 6.

www.acvaristica.forumgratuit.ro